– diferite tipuri de ulei folosite in pictura –
„Exista pictori care fac o pată galbenă din soare, dar mai există şi cei care cu îndemânare şi gândire fac un soare dintr-o pată galbenă.” (Pablo Picasso)
Ulei pentru pictura: prezentare și clasificare. Există mai multe tipuri de ulei care se utilizează în pictura în culori de ulei. Primul și cel mai des folosit este uleiul de in.
Uleiul de in
Uleiul de in este cel mai important și cel mai folosit în pictură.
Este obținut din semințele unei plante erbacee (lino usitatissimum), originară din Asia, dar care se cultivă și în zonele temperate. Această plantă este cultivată și în România.
Semințele de in, căci despre el este vorba, conțin 22% ulei. Metoda naturală de purificare și decolorare a uleiului constă în expunerea acestuia la soare în vase nu prea adânci acoperite cu sticlă. Metoda a fost împărtășită de C. Ferrario, fabricant de culori din Italia.
Există mai multe tipuri de ulei in care se folosesc în pictura în ulei:
- Uleiul de in crud: este recomandat în prepararea culorilor, în procesul de măcinare al pigmenților.
Limpezit și purificat cu metode naturale, uleiul de in cruc va avea o culoare galben deschis, dar chiar și așa, ușor colorat, nu va influența amestecurile cu culori deschise sau chiar cu alb.
Proprietățile deosebite ale acestui ulei îl recomandă în procesul de măcinare al culorilor cărora le conferă consistența potrivită. De asemenea este demonstrat că acest ulei, prin solidificare, oferă culorilor o rezistență crescută în fața tuturor agenților atmosferici.
- Uleiul de in fiert: este diferit de cel crud prin culoarea sa mai închisă și puterea sicativă mai pronunțată. Pe de altă parte, faptul că se usucă mai repede îl face dificil de folosit în restaurare.
În domeniul artistic nu se recomandă folosirea acestui ulei la prepararea culorilor, dar poate fi folosit cu success la prepararea culorilor industriale.
*sicativ – mediu cu proprietăți de uscare rapidă. În pictura în ulei mai există și medii speciale sicative pentru reducerea timpului de uscare al culorilor, în afara faptului că există uleiul de in fiert care deține această proprietate.
Uleiul de mac
Uleiul de mac este cel mai deschis la culoare față de uleiul de in sau de nucă. După uleiul de in este cel mai folosit în pictura artistică.
Se extrage din micile semințe negre de mac, prin zdrobire și presare într-un teasc, la fel cum se procedează și cu uleiul de nucă. Proprietățile sale grase nu sunt atât de pronunțate ca ale uleiului de in, dar puterea sicativă este.
Uleiul de mac este un ulei alb de felul lui și nu este necesară decolorarea. Este recomandat la fabricarea unor culori care, datorită nuanței lor delicate, au nevoie de un ulei deosebit de deschis la culoare sau pentru anumiți pigmenți care au uscarea prea îndelungată.
Producătorii de culori tradiționali consideră uleiul de mac ideal pentru prepararea Albului de Zinc, datorită fluidității sale care acționează ca un mediu pentru transparența culorii. Ultima sa caracteristică menționată îl recomandă și ca mediu în pictura în ulei pentru creșterea transparenței culorilor deja transparente, în vederea realizării de efecte.
Ulei de nucă
Uleiul de nucă se obține din fructele plantei omonime care conțin circa 50% ulei. Decolorarea uleiului se face în mod natural prin expunerea la soare și decantare.
Acest ulei nu este la fel de popular în utilizarea majoritară de către artiști față de uleiurile de in, mac sau șofran.
Ulei de șofran
Uleiul de șofran se obține din semințele plantei de șofran. Se folosește pentru a reduce consistența culorilor de ulei. De asemenea, îmbunătățește stabilitatea acestora și le amplifică strălucirea.
Are proprietatea de a nu îngălbeni în timp, ceea ce îl face ideal pentru diluarea nuanțelor de alb și a celor deschise. Dacă se folosește în cantități mari, culorile de ulei capătă transparența specifică acuarelei.
*referințe: „Manuale Pratico di tehnica pittorica” – Gino Piva