Acuarela – Scurt istoric, tehnici și câteva sfaturi
Începuturi
Acuarela este denumită astfel după însăși categoria din care face parte, și anume, cea a culorilor pe bază de apă. Pictura în acuarelă a început să prindă popularitate abia spre secolul al XIX-lea, dar are o istorie mult mai vastă ce începe cu antichitatea. Însă, abia atunci a crescut interesul și necesitatea unor inovații în această tehnică.
Astfel au apărut hârtia și pensulele concepute special pentru acuarelă, dar și vopsele în tuburi de metal sau pastile uscate. În același timp, progresele în industria chimică au dus la realizarea unor noi pigmenți, rezultând gama largă de culori și materiale ce este disponibilă în prezent pentru pasionații acestei tehnici.
Ce este acuarela?
Termenul “acuarelă” desemnează un mediu de pictură ce are pigmenții de culoare legați în agenți care sunt solubili în apă. La începuturi, lianții erau formați din cleiuri de animale sau anumite zaharuri. În zilele noastre, totuși, substanța standard folosită este guma arabică. Pentru a crea alte efecte și a crește plasticitatea se pot utiliza o varietate de aditivi, cum ar fi mierea sau glicerina.
Acuarelele sunt aplicate, în general, cu o pensulă, cele recomandate fiind din păr natural, precum cel de veveriță, de exemplu. Din fericire, odată cu avansul tehnologic în domeniul materialelor de artă, acum există la dispoziție și pensule cu fir sintetic ce imită foarte bine părul natural. Aceste pensule, deși sintetice, pot fi la fel de moi și fine.
Ca tehnică de pictură, acuarela se usucă mult mai repede decât alte game de culori, cum ar fi culorile în ulei, dar permite crearea unor opere mai fine și mai precise. Totodată, este o gamă de culori cu efecte transparente și se folosesțe în principal pe hârtie sau carton, în general de culoare albă. Se poate utiliza și pe pânză, piele și papirus, având o versatilitate destul de mare.
Deși această tehnică a dominat arta asiatică timp de mii de ani, în arta occidentală a prins popularitate mult mai târziu. Acest lucru s-a datorat școlii de pictură peisagistică engleză care a ridicat-o la o formă de artă serioasă și independentă.
Acuarela- tehnică
Pictura în acuarelă permite utilizarea a diverse tehnici, atât cunoscute, studiate, cât și proprii, experimentate, învățate prin joacă.
Iată câteva exemple:
În tehnica pură, numită uneori „metoda engleză”, albul nu se folosește. Pictorul lasă petice sau pete de hârtie albă nepictate pentru a descrie obiectele albe sau lumina reflectată.
Pentru a obține efecte atmosferice și tonuri de culoare, hârtia se colorează cu cantități variabile de pigmenți de culoare atunci când este udă, nu pe uscat. Tehnica este denumită „spălare” și se utilizează pentru a estompa, minimiza sau șterge urmele de pensulație. Sau, pentru a crea suprafețe mari din același ton de culoare, ca de exemplu, să spunem, un cer sau poate o nebuloasă din spațiul cosmic.
Tot prin aceeași practică se pot îmbina mai multe culori fără a avea margini clare despărțitoare între tonuri. Efectele spălărilor se controlează prin variația diluării pigmenților.
Ca exemplu, să îl luăm pe domnul Turner, care este posibil unul dintre cei mai mari acuareliști englezi. Joseph Mallord William Turner a fost unul dintre pictorii acuareliști care a preferat să folosească albul, și nu să se folosească de albul hârtiei. Iar pentru a crea efectele sale unice de lumină a recurs la alte metode proprii.
Prin urmare, ține de tine și de ce descoperi jucându-te cu această tehnică și nu strict de ce este deja studiat și încercat de alții. You learn some, you discover some.
De reținut
Fiind culori pe bază de apă și datorită compoziției chimice a acestora, acuarelele se estompează mult mai repede în timp. Acest lucru se întâmplă când sunt expuse la lumină. Vivacitatea acestora se pierde și pot căpăta un aspect de “spălat”.
De aceea , cele mai bune muzee de artă afișează colecția de acuarele pe care o dețin doar pentru perioade limitate de timp. Apoi, depozitează picturile în subsoluri întunecate, controlate de temperatură. Un alt factor este tipul de suport pe care sunt utilizate acuarelele, și anume, hârtia. Hârtia este cea mai favorizată de artiști pentru această tehnică, și se știe că este sensibilă la umiditate și alți factori de mediu.
Vești bune, totuși! Avansul tehnologic și apariția multor materiale de calitate înaltă au extins cu mult perioada de viață a operelor realizate în acest tip de culori. Atâta timp cât picturile sunt protejate bine de orice ar putea să le deterioreze.
Sfaturi dacă vrei să începi o incursiune în pictura în acuarelă
În această tehnică de pictură, calitatea este foarte importantă. Dacă vrei să experimentezi mai bine ce înseamnă pictura în acuarelă, este foarte recomandat să incepi cu materiale de calitate din start.
Acuarelele ieftine pot avea pigmenți și compoziție de foarte proastă calitate. Acest fapt nu te avantajează deloc. Ori nu se întind și nu diluează bine, lucru care te împiedică să înveți mai repede. Ori culorile nu sunt deloc vii și tot ce reușești să faci este să produci o masă mare de culori încâlcite.
La final, vei rămâne cu impresia că nu te pricepi și poate chiar vei abandona această tehnică.
Caută mărcile de acuarele de calitate bună și foarte bună. Iarăși, pensulele și hârtia trebuie să fie destinate acestei tehnici. Binențeles, calitatea garantează și aici. Fă asta și vei avea o călătorie lină.